miercuri, 28 ianuarie 2009

....ideii despre love........

Nu mă apuc eu acum să desfac firul în zeci d mii de bucăţele şi să analizez aceste cuvinte din toate punctele de vedere, ci vreau doar să remarc anumite aspecte pe care le-am observat zilele ăstea. Cine zicea că dragostea-i o prostie, o pierdere de timp… ăla n-a iubit niciodată. Şi spun asta convins de asta. Cine nega existenţa iubirii cu siguranţă a trecut printr-o experienţă neplăcută.
Alţii, când iubesc, au tendinţa să uite de tot ce-i în jurul lor. De muncă, de şcoală, de prieteni, de tot. Se văd toată ziua împreună cu cealaltă persoană şi trăiesc în lumea lor. Însă e o chestie cu două tăişuri aici, pentru că dacă dau greş cu ceva, rămân singuri şi de aici până la o urâtă depresie nu mai e decât un singur pas. Şi când spun asta, mă gândesc cu părere de rău la concertul ăla la care n-am ajuns astă vară. Prietenii ştiu de ce. 6(sasa) cai frumosi.

....o gandire analogica.....


Avand in vedere ca nu sunt religios, cad din start toate optiunile sensului vietii legate de Dumnezeu. Cred in dualitate. Nu credinta imi ofera viata, nu mi-a dat Dumnezeu Atotputernicul viata ci mama mi-a dat.
Destinul ... scopul vietii este sa indeplinesti destinul care ti-este scris. Nu ! Nu am un destin anume pe care inconstient il urmez, si in nici un caz stabilit de catre cineva sau ceva.
Viata este doar un drum spre moarte. Intr-adevar, dar depinde cum privesti moartea. Normaliilor le e frica de moarte, moartea este ceva rau, ceva neplacut, ceva ce nimeni nu-si doreste. Asa gandesc ei ( voi ?! ). Eu nu gandesc asa ... nu mi-e frica de moarte. O vad doar ca pe o moarte fizica, nu si spirituala. Pot spune ca sunt spiritual, in loc de religios.
Viata e doar o clipa in raport cu infinitatea timpului. Grea propozitie. Daca viata este formata din mai multe clipe, iar infinitatea timpului din mai multe vieti simultane, ascendente si descendente, ar insmena ca si infinitatea timpului este formata din mai multe clipe ... aberatie. Timpul este inventat de noi. Este o simpla unitate de masura. Infinitatea este capatul timpului. Infinitatea este tot inventata de noi. Viata din mine nu-si are capatul in moarte, nu pot sa spun ca este doar o clipa in raport cu infinitatea timpului. Viata mea este spirituala. Spritul nu este chemat de catre pamant, asa cum imi este chemat trupul. Nu pot spune nici ca sunt adeptul reincarnarii, dar nici ca este o aberatie. Prefer momentan sa o iau drept o posibilitate de rezerva.
Suntem singuri, fara Dumnezeu. Da, intr-adevar. Cel putin asta-i parerea mea. Fara Dumnezeul descris de religie, de crestinism ; fara El, adica fara el. Unii il mai numesc Allah, altii Budah, majoritatea se refera la o zeitate. Eu doar ii spun Forta Binelui. Automat exista si o forta a raului. Cred in ele ... cred in dualitatea lor si in dualitatea omniprezenta. Ma gandesc totusi la oamenii care percep gresit raul si binele. Asta fac ei, in viziunea mea. Ii compatimesc ....

luni, 26 ianuarie 2009

...jurnalu` vietii.....



Avem cladiri mai mari dar suflete mai mici. Avem autostrazi mai largi dar minti mai inguste. Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii dar mai putin timp. Avem mai multe functii dar mai putina minte, mai multe cunostinte dar mai putina judecata. Avem mai multi experti si totusi mai multe probleme. Avem mai multa medicina dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana pe luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune. Am curatat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult dar invatam mai putin. Planuim mai multe dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim dar nu sa si asteptam. Am construit mai multe calculatoare, sa detina mai multe informatii, dar comunicam din ce in ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete, oamenilor mari si caracterelor meschine, profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase dar camine destramate. Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastille care iti induc orice stare, de la bucurie la liniste, la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior, vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj. Aminteste-ti sa-ti petreci timpul cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

....cam asa ar trebui sa fie viatza.....

Cel mai necinstit lucru, in viatza, este modul in care aceasta se termina. Adica viatza e grea si-tzi ocupa tot timpul. Ce capetzi la sfarshitul ei? O moarte. Asta ce-i, un bonus??? Eu cred ca ciclul vietzii e de-a-ndaratelea. Ar trebui intai sa mori, apoi sa mergi intr-un azil de batrani. Esti dat afara de acolo pe motiv ca esti prea sanatos, te duci, iti iei pensia, apoi, cand incepi sa lucrezi, primeshti un ceas de aur in prima zi de lucru. Munceshti patruzeci de ani pana devii suficient de tanar. Te apuci de baut, mergi la show-uri, si esti gata pentru liceu, apoi scoala primara, devii copil, te joci, n-ai responsabilitatzi, devii bebelush, apoi itzi petreci ultimele noua luni plutind cu toate facilitatzile dupa care termini totul printr-un orgasm...

the first sheetnes of my mind


....primele gandurii ufff ahhhh>>>>ciudat ...aiureah
m-am trezit si eu si am zis >>>its blog` time...ok..am facuto si pe asta
parca ma simt mai bine ..mai implinit >> naa pe dreq tot naspa a inceput ziua
si ca sa fie totul ok...dupa vorba unui mare actor american>> bye bye east great falls....shave my ass and lick my balls`......... da ...stiu e foarte deeppp......

si prin urmare dar nici ultimul gand...... fuck stresiunea and gay people`......