....o gandire analogica.....

Avand in vedere ca nu sunt religios, cad din start toate optiunile sensului vietii legate de Dumnezeu. Cred in dualitate. Nu credinta imi ofera viata, nu mi-a dat Dumnezeu Atotputernicul viata ci mama mi-a dat.
Destinul ... scopul vietii este sa indeplinesti destinul care ti-este scris. Nu ! Nu am un destin anume pe care inconstient il urmez, si in nici un caz stabilit de catre cineva sau ceva.
Viata este doar un drum spre moarte. Intr-adevar, dar depinde cum privesti moartea. Normaliilor le e frica de moarte, moartea este ceva rau, ceva neplacut, ceva ce nimeni nu-si doreste. Asa gandesc ei ( voi ?! ). Eu nu gandesc asa ... nu mi-e frica de moarte. O vad doar ca pe o moarte fizica, nu si spirituala. Pot spune ca sunt spiritual, in loc de religios.
Viata e doar o clipa in raport cu infinitatea timpului. Grea propozitie. Daca viata este formata din mai multe clipe, iar infinitatea timpului din mai multe vieti simultane, ascendente si descendente, ar insmena ca si infinitatea timpului este formata din mai multe clipe ... aberatie. Timpul este inventat de noi. Este o simpla unitate de masura. Infinitatea este capatul timpului. Infinitatea este tot inventata de noi. Viata din mine nu-si are capatul in moarte, nu pot sa spun ca este doar o clipa in raport cu infinitatea timpului. Viata mea este spirituala. Spritul nu este chemat de catre pamant, asa cum imi este chemat trupul. Nu pot spune nici ca sunt adeptul reincarnarii, dar nici ca este o aberatie. Prefer momentan sa o iau drept o posibilitate de rezerva.
Suntem singuri, fara Dumnezeu. Da, intr-adevar. Cel putin asta-i parerea mea. Fara Dumnezeul descris de religie, de crestinism ; fara El, adica fara el. Unii il mai numesc Allah, altii Budah, majoritatea se refera la o zeitate. Eu doar ii spun Forta Binelui. Automat exista si o forta a raului. Cred in ele ... cred in dualitatea lor si in dualitatea omniprezenta. Ma gandesc totusi la oamenii care percep gresit raul si binele. Asta fac ei, in viziunea mea. Ii compatimesc ....